Despre canotaj. partea 2

Despre canotaj nu e deajuns să scrii doar o dată, mai ales dacă e vorba despre canotaj în Cambridge. Săptămîna trecută a avut loc competiția principală a simestrului, care se numește Lent Bumps, în care participă echipele colegiilor a universității. Pregătirile de 7 săptămîni au fost anume pentru această competiție, care are loc timp de 4 zile la rînd. La fel competiția e un fel de stepping stone pentru competiția din simestrul ce urmează: May Bumps, care e foarte populară și este cea mai mare atracție în cadrul sportului la nivel universitar.Din motiv că rîul este destul de îngust aceste competiții au un format foarte interesant. Diviziile sunt împărțite în echipe de femei și bărbați și în fiecare divizie sunt 17 echipe. Scopul primei echipe a clubui de canotaj este să ajungă în poziția nr. 1 a primei diviziei și să mențină această poziție cît de mult posibil. Cel mai interesant despre această competiție este faptul că ea nu are un sfîrșit și continuă să aibă loc în fiecare an începînd cu secolul 19, de cînd a fost concepută.Prima echipă a colegiului nostru a finisat anul trecut pe poziția 14 din Divizia nr. 1. Respectiv,  în prima zi a competiției noi am fost amplasați pe 'stația'  nr. 14. Toate 17 echipe sunt amplasate conform pozițiilor lor și între fiecare echipă e o distanță de o barcă jumate. Totul este bine calculat și sincronizat în timp. Atunci cînd rămîn 3 minute pîna a începe competiția este împușcat un tun (adevărat!!!). După care tunul împușcă la 1 minut.Începînd cu 30 secunde o persoană din echipă care se află la mal numără secundele. La 20 de secunde o persoană care se află la mal, în cazul nostru antrenorul, cu ajutorul unui baston lung împinge barca de la mal. La 7 secunde, noi ne amplasăm în poziția din față, genunchii îndoieți și practic lipiți de corp, mîinele întinse și vîsla în apă gata pentru prima lovitură.  La 5 secunde, persoana nu mai numără și efectiv urmează cele mai lungi 5 secunde. Echipele așteaptă să răsună tunul. În același timp se pornesc toate 17 echipe într-un race, scopul căruia este să ajungi echipa din față înainte ca echipa care te urmărește te ajunge pe tine, sau înainte ca echipa din față ajunge echipa pe care ei o urmăresc. În mod direct scopul este 'to bump'  echipa din față.Dacă echipa lovește barca din față, următoarea zi din competiții echipele se schimbă cu "stațiile", și respectiv o echipă urcă cu o poziție și este mai aproape de poziția nr. 1, iar cealaltă pierde din poziție.În timpul race-ului  o persoană de pe mal cu ajutorul unui fluier ne anunță distanța între barca noastră și echipa care o urmărim. Astfel la un fluier noi știm că suntem la o "distanță de barcă", la doi fluieri suntem la 2/3 distanță, la 3 fluieri la o distanță de 3/4 de barcă, fluier continuu - bărcile se suprapun. Rămîne ca cîrmaciul să admită înfrîngerea prin ridicarea unei mîini, sau noi chiar să-i lovim.Sună destul de simplu, nu? În aceste 4 zile de competiții eu am simțit atîta adrenalină în cît eu nopțile nu puteam adormi, majoritatea timpului însuși în competiție eu nu simțeam nimic în afară de adrenalina în sînge. Este greu de descris în cuvinte, cîte emoții, cîte strigăte și cît de intense sunt aceste 4 zile. Persoana care este cîrmaci strigă la tine, antrenorul pe bicicletă de pe mal strigă la tine, tu însuți la tine în cap strigi, alți oameni de pe mal strigă. De fiecare dată încerc să-mi aduc aminte race-ul dar e o senzație de vis care cu timpul devine o experiență de care poți fi sigur doar privind video-urile de pe youtube.Prima zi a competițiilor, noi nu am reușit să lovim echipa din față, în mare parte noi am pierdut din distanță din cauza că o fată în echipă a prins vîsla în apă (Engleză: catch a crab)- minutul 3:54 în video. Noi am revenit în viteză însă nu am reușit să ajungem echipa înainte ca aceasta să lovească echipa din fața lor. Ca să nu pierdem poziția și să nu fim loviți de vreo echipă care venea după noi, eram nevoiți să canotăm cursa întreagă de 2.2km. Videoul mai jos:http://www.youtube.com/watch?v=Far_K8j4cFAA doua zi, în timp de 3 minute noi am lovit echipa din față, care ziua precedentă a fost lovită de echipa pe care noi o urmăream. Cred că a fost cel mai fericit 'bump' din toată competiția, cel mai probabil pentru că era primul. Videoul mai jos.https://www.youtube.com/watch?v=Q_MLvKGl8CQA treia zi, din nou urmăream echipa care nu am lovit-o în prima zi. Acest 'bump' a fost cel mai plăcut. Noi știam că ei sunt o echipă foarte bună, și că va fi greu să-i lovim. Noi am început într-un tempou puternic dar nu extrem rapid, și după aproape 5 minute ei erau deja obosiți iar noi ne acceleram să-i lovim. 2 fluieri, 3 fluieri, fluier continuu. BUMP!https://www.youtube.com/watch?v=BWrGAzKzGZQA patra zi, noi urmăream o echipă care a fost lovită în fiecare zi, și noi știam că ei nu se vor lăsa bătuți ușor. Acest race a fost greu din motiv că noi mult timp ne-am aflat la distanța de 2/3 și 3/4 de barcă. La așa distanțe e greu de menținut echilibrul în barcă din cauza la valurile formate de barca pe care o urmărești, respectiv e greu să menții viteza. Însă ei nu aveau nicio o șansă. BUMP!https://www.youtube.com/watch?v=UER1vckhFfQĂștia de la Cambridge iubesc simbolisme de ierarhie, astfel ca toți să știe că echipa a reușit să lovească se pune verdeață în cap, așă că în drum spre boathouse oamenii de pe mal te felicită, fiind la curent cu aceste simboluri.În final, noi nu doar am despădurit împrejurările, dar și ne-am ridicat cu 3 poziții în divizie și la anul echipa colegiului va începe competițiile de pe poziția nr. 11 din Divizia nr. 1. Am făcut-o și pe asta :)