Eu și femeile.

Iată oleacă despre cum e să trăiești într-un colegiu exclusiv pentru femei. Dar mai întîi puțin mai detaliat despre sistemul colegial din Cambridge.Momentan sunt 31 de colegii la număr. Pentru a avea statut de student/ă la Universitatea Cambridge e nevoie să fii afiliat/ă la unul din colegii. As exemplifica acest sistem prin referire la Harry Potter si casele Gryffindor, Sletherin, Ravenclaw si Hufflepuff din Hogwarts.Cel mai vechi colegiu este "Casa lui Petru" (aka Peterhouse) fondat în anul 1284, iar cel mai nou este Homerton, căruia i s-a oferit statut deplin de colegiu în 2010.  Primele colegii care au acceptat femei au fost Girton College în anul 1869 si Newnham College în 1872 ( ambele deseori referite de către Virginia Woolf în eseul său "O cameră separată" aka "A room of one's own"), si Hughes Hall în 1885, după care a urmat Murray Edwards College, fondat inițial ca New Hall în 1954, si Lucy Cavendish College în 1965. Să fie clar, restul colegiilor existente în perioada dată acceptau exclusiv doar bărbați; si deși primele femei au fost examinate în anul 1882, femeile au fost oferite statut deplin de studente doar în anul 1948. Virginia Woolf, în eseul său "O cameră separată", scris în 1928, menționează cum la dorința de a intra în una din  bibliotecele universității a fost oprită pentru că femeile aveau dreptul să intre doar în cazul dacă sunt insoțite de un membru a colegiului de rang Fellow sau prin prezentarea unei scrisori  speciale de introducere.Colegiile exclusiv pentru bărbați au început să accepte femei din anul 1972, pe cînd în aceeasi perioadă unele din colegiile exclusiv pentru femei si-au deschis porțile pentru bărbați. Doar 3 colegii la moment sunt exclusiv pentru femei: Murray Edwards, Newnham si Lucy Cavendish.În procesul de selecție am fost acceptată de către Murray Edwards si, dacă sincer, faptul că voi fi afiliată cu un colegiu exclusiv pentru femei, inițial m-a desperat complet. Colegiile sunt epicentrul vieții studențesti- fiecare colegiu are barul său, cinele săptămînale, evenimente sociale, etc.  Am luat în derîdere însusi conceptul de colegiu exclusiv pentru femei. Cînd eram întrebată ce colegiu m-a acceptat,  răspundeam extrem de nemulțumită, răspunsurile mele invocînd o atitudine de genul: "Ce nasol și absolut oribil și absurd, etc." si "dacă ar fi alegerea mea niciodată n-as alege un colegiu pentru femei" etc. După un simestru în Cambridge, am început să văd situația dintr-o perpectivă diferită. Reacția mea atît cea internalizată cît si cea pe care o împărtăseam cu toții era, după cum am descoperit, una artificială. Era o reacție care era social construită și respectiv social acceptată, dat fiind că trăim într-o societate androgenă, motto-ul căreia este "Acolo unde este o femeie, trebuie să fie un bărbat." sau "женщина- лучший друг человека". De altfel, dacă as fi exprimat o reacție sau o opinie opusă, as fi un ciudic în acest sistem de gîndire heteronormativă :"Cum o femeie heterosexuală să fie entuziasmată să trăiască într-un colegiu exclusiv pentru femei? Cred că ceva nu e în regulă cu ea....". Deseori, chiar aici în Cambridge întîlnesc reacții de genul " aaaa that kind of college" sau "you girls must be desperate" etc.Dacă în prima perioadă răspundeam cu sfială de parcă am un defect sau sunt inferioară într-un anumit fel față de cei care sunt la colegii mixte, acum, însă, răspund cu mîndrie că sunt anume la acest colegiu. Cîteodată lipsa bărbaților într-un spațiu anumit te ajută să vezi mai clar calitățile femeilor care te înconjoară. Și nu doar să le obervi, dar și să le admiri. Și, don't get me wrong, nu e necesar să urăști bărbații sau să fii lesbiană, ca să apreciezi femeile și potențialul lor. Viața mea socială este pe cît de diversă pe cît eu o doresc să fie, cu avantajul că oricînd aș vrea mă pot afla într-un spațiu de încredere și susținere.Anul acesta, colegiul împlinește 60 de ani de la inițiere. Eu le admir pe femeile care l-au inițiat cu gîndul la viitoarele generații de femei, cu gîndul de a le sprijini și de a le promova în domeniul academic. Solidaritatea, pînă la urmă, nu este doar un cuvînt sau un gînd, este (și trebuie sa fie) o acțiune, iar orice acțiune are impact!