Aberatii inainte de somn.

cred ca cel mai greu e sa iesi dintr-un "joc" de care ai devenit dependent. ai vrut sau n-ai vrut - ai devenit dependent si ai nevoie de el ca sa existi. cit n-ai incerca, nu poti lupta impotriva regulilor jocului, pentru ca jocul are sens, are scop, iar atunci cind decizi sa iesi din el, stii ca vei pierde ceva special, deosebit, unic. si atunci, decizi ca mai bine deja te pierzi TU in joc decit sa pierzi acel "ceva" pentru care are sens sa joci. de altfel, totul devine gri, dispare culoare, se stinge lumina, totul este nimic si nimicul este pretutindeni.iar cu timpul jocul te otraveste, putin cite putin, dinauntru, otravind in afara. pierzi sensul realitatii si nici nu esti interesat de a-l regasi.si atunci, pe neasteptate apare o variabila noua care anterior exista in alt joc si a aparut, asa pe neasteptate, in jocul tau, in matricea ta de variabile, constante, algoritme, modele, etc. brusc jocul se schimba, regulile se schimb, sensul se schimba, tu te schimbi. si ceea ce era important ieri nu mai conteaza astazi.si asa over and over again pina nu dai de un joc in care merita sa pierzi fara ca sa te pierzi.