Death March

Precum am scris saptamina trecuta vreau sa particip la un maraton de 10km, care va avea loc in Septembrie. Postarile care urmeaza sunt un mic insight in pregatirele mele.Ma uimesc la cite trucuri merge  creierul meu pentru a ma impune sa alerg mai mult, mai departe, sa rezist inca un cerc, inca 400 de metri, inca 200...Tin minte, cind am inceput sa alerg in SUA, abia citisem "Night" de Elie Wiesel. Cartea este de fapt autobiografia autorului despre supravietuirea acestuia in Auschwitz si Buchenwald in timpul celui de- al doilea razboi mondial. Cartea este pur si simplu mindblowing si o recomand tuturor. Creierul meu a furat un moment din carte, pe care a inceput sa-l foloseasca ca argument atunci cind eram  'on the edge' .Cind credeam ca nu mai rezist, in gind imi veneau pasajele din carte si anume acele paragrafe despre "death march"-ul.  Ianuarie 1945, veneau sovieticii si nemtii decid sa evacueze Auschwitz-ul. Toti 60 000 de detinuti erau evacuati si impusi sa mearga, pe alocuri sa alerge,  peste  500 de km in total, pe frigul iernei, fara puteri, infometati.... In momentul in care cineva se oprea era impuscat pe loc. De aici si vine denumirea de "death march".Cind ies sa alerg, durerile corpului, greutatea picioarelor, inima care acus acus zboara din piept, plaminii care imi amintesc de fiecare tigara fumata (desi nu-s heavy smoker- cred ca de aia si tin minte fiecare tigara fumata), toate acestea trec pe planul doi, si toata batalia de fapt are loc in mintea mea.  Totul depinde de boxa mea neagra si ce "show programa pridumaeshte" ca sa ma tina 'entertained long enough'. Cind sunt 'on the edge', mintea-mi aminteste ca 'death march-ul' a fost supravietuit, nu de toti, dar a fost; si acele citeva km, pe care le alerg eu, sunt o fignea in comparatie prin ce au trecut ei.A da! azi am alergat 6km in timp de 34 minute. okazyvaetsya vozmojno.PS: Atingind tema razboiului si victimelor acestuia, recomand spectatolul "Время любви и ненависти", teatrul Cehov.