Eu si guzganul.

V-ați aflat într-o situație în care vă gîndiți "Di shi asha kestii se intimpla anume cu mine?!!" Saptamîna asta e plină de peripiții și situații cum s-ar zice embarassing, poate din cauza că-s in China sau așa-i norocul meu....nu știu...Vin acasa dupa cină cam ora 10 seara, mă schimb in pijama, vreau să-mi spăl dinții, cînd colo văd un guzgan mare si gras in 'prihojaia'. Eu iau repijior mătura și hai să-l gonesc afară. Deja, atrenată cu tarakani- guzganii e ceva logic ce urmează să vezi in apartament.Apartamentul are doua uși de întrare/ieșire și este ceva spațiu între ele, asha că guzganul fiind deștept nu fuge departe și așteaptă my next move între uși. Eu deschid prima ușa și cu venikul îl împing afară. Deschid a doua ușă și cum fac doi pași de la ușă spre guzgan, bate vîntul și din cauza curentului ușa se închide. Podumaesh s-o inchis ușa, însă ca s-o deschid am nevoie de cheie.Și iaka stau eu în pijama cu venikul în mînă, cu un guzgan în fața mea(l-am gonit pînă la al 5lea etaj- eu trăind la al 7-telea), în China, fără telefon mobil sau cheie, lîngă ușa de la apartament.Ce să fac?!1. Aștept cuplul cu care trăiesc să vină acasă. Ei fiind plecați în Guangzhou se vor întoarce acasă pe la 12-1 noaptea. Deci trebuie să aștept vreo 2 ore.2. Să ies afară - sunt un fel de portari la noi- de la care să cer ajutor. Nu pot ieși din clădire pentru că sa intru înapoi am nevoie de cheie, și a doua cauză - sunt în pijama, de aia în care mai bine să nu ieși afară dupa ora 9 seară.3. Bat la ușa vecinilor să cer să fac un sunet. Nu pot da sunet nimănui pentru că nu știu nici un număr pe de rost, ele fiind de 12 cifre și unicul număr care l-am încercat să învăț este al colegului de lucru Jamie, însă îmi lipsea o cifră care nicidecum nu puteam sa mi-o aduc aminte la moment.Deci eu fiind predispusă în mod pozitiv, aleg varianta numărul unu- podumaeș oi sta vreo 2 ore sub ușă- ceva meditation time ne pomeșaet!La unu noaptea, eu încă aveam speranța că cuplul cu care trăiesc se vor întoarce acasă, însă pe la 2 deja mă gîndeam în ce poziție este cel mai ușor să adorm lîngă ușă.Eram pe ce să adorm, rezemată de perete, așezată cu fundul pe un tapocik, cînd colo cu colțul ochiului văd că ceva se mișcă- guzganul s-o întors. Ce adrenalină am avut eu- tocmai mi s-o distupat nasul. Eu iau venikul și hai să-l gonesc. El fiind deștept a început să sară la mine, eu cu arma me de domohozeaika mă apăram cît puteam. Guzganul s-o dat bătut și a fugit. Însă presimțeam că se va întoarce- animală deșteaptă și este el.De data asta încercam să adorm îmbrățisînd venikul, în caz dacă vine inapoi guzganul.Ora 3 noaptea, nu pot adormi- mă tem de guzgan, imi este astupat nasul și nu știu de ce încep să-mi amintesc de cele mai strașnice filme pe care le-am privit vreodată. La moment cînd le privești, ești acasă, în pat și sub ogheal- the safety zone. Cînd ești singur(ă) pe scară, în mijlocul nopții, o liniște mortală, cu un guzgan-monstru, și o imaginație cît de cît bogată - it's not the best thing to do. The martyrs, the descent, Case nr 39 - cîteva din cele care mi s-au pomenit la moment.Însă am trecut și peste asta mai ales cînd s-o întors guzganul. Fiind deja profi, l-am lovit de cîteva ori și a fugit fără încercări de atac. Și iarăși ce adrenalină, mama mia- poate inventăm un nou extreme sport- Rat Fighting :)4am.5am.6am - răsare soarele. Am urcat pînă la al 8lea etaj să văd dacă este ieșire la acoperiș. Mai mult decît atît, ușa era deschisă . Am întîlnit răsăritul soarelui.7am, 8am, 9am - oamenii din clădire pleacă la serviciu. La cîțiva din ei am încercat să explic ce mi s-a întîmplat și încercam să-i rog să sune vre-un master care deschide lăcăți contra plată. Însă ca întotdeauna engleza mea și chineza lor n-a găsit limbă comună. Ei doar îmi zîmbeau(cred că din cauza pijamelei mele) și plecau grăbiți.9:30 am - aud glasuri cunoscute- cuplul cu care trăiesc se întorc acasă!!!! Anume noaptea aceasta ei au decis să rămînă pe noapte în Guangzhou- norocul meu...The worst night of my life s-o terminat. Cît de mult începi să apreciezi lucruri simple ca pat și duș- după așa situații. Însă eu fiind norocoasă istoria nu se termină. Obosită mă duc în camera mea să-mi iau chestiile mele pentru duș, cînd vreau să ies din cameră ușa este blocată. Din cauza că broasca de la ușă e veche și curentul e foarte puternic ușile se blochează. De data aia eram închisă în cameră cu un pat și am așteptat doar 30 de minute- iaka asta noroc :)))Poate sună stupid, însă i enjoyed my night- 12 ore alone with yourself, și citeodata un guzgan, poate fi foarte benefic))) Însă un sfat înainte ca să repetați experimentul- luați-vă o perna cu voi sau un sleeping bag, și nu uitați de mătură- safety measures:P