Eu nu sunt decât reflexia ta cu ochi albastri si privire sinceră,
Cu o minte mai sănătoasă si corp mai zvelt.
Poate cel mai bun ce vedeam în tine era doar reflecția mea,
Iar cel mai rău ce nu-ți plăcea în mine erai tu reflectat în ființa-mi?
*
Ochii îmi mai sunt albastri si privirea-mi s-a limpezit,
Corpul îmi este aprins în unison cu mintea-mi.
Iar tu ai dispărut.
Ca un soare te-ai orbit în propria-ți reflexie.
*
Reflectînd asupra reflexiei ce a fost reflectată cîndva,
am rămas doar eu si seninul din jur.
E doar un soare în această lume
si, de astă dată, el nu arde!