Dacă aș fi un copac la margine de drum
iar câmpul acea distanță între noi doi,
mi-aș întinde brațele spre tine.
Aș chema păsările să mă înspire
cu cele mai sonore rime,
ca crengile-mi să-ți cânte iscusit la adierea vântului zgârcit.
Iar tu, în schimb, îmi vei transmite
mirosul florilor ce la braț îți cresc;
Și la fiecare cădere de-a fructului tău,
cutremurând, pământul, îmi va cuprinde trunchiul.
Spre soare ambii ne vom întinde
sute de ani la rând,
creând o veșnicie la distanță de doar un câmp!